Istorie

Identitate-Tab-1-430x286Începuturile social-democraţiei româneşti

Ideile socialiste au pătruns în Principatele Române prin intermediul tinerilor care îşi făceau studiile în străinătate, transferul de idei făcîndu-se mai ales pe filiera franceză, datorită predilecţiei pentru cultura franceză. Mai ales după revoluţia de la 1848, ideile socialiste au fost propagate prin intermediul presei muncitoreşti şi socialiste, reprezentate de Telegraful român (1865),

Analele tipografice (1869), Uvrierul şi Lucrătorul român (1872). În jurul acestor publicaţii s-au format cercuri socialiste, în cadrul cărora s-au afirmat personalităţi ca Titus Dunca, Zamfir Arbore, fraţii Ioan şi Gheorghe Nădejde. Constantin Dobrogeanu-Gherea, Nicolae Zubcu-Codreanu şi dr. N. Russel au adus o infuzie nouă de idei socialiste, prin intermediul mai multor reviste, între care s-a remarcat Contemporanul (1881). În paginile acestuia au publicat articole socialişti de marcă – Vasile Conta, Dobrogeanu-Gherea, Vasile G. Mortun, Theodor Sperantia, Sofia Nădejde, Anton Bacalbaşa, Constantin Mille, Vasile Lates, s.a. Ei au dat o orientare modernă mişcării socialiste românesti, prin sprijinirea implicării în lupta politică legală.

Această orientare s-a concretizat prin apariţia, în 1886, a studiului lui Gherea, Ce vor socialiştii români? Expunerea socialismului ştiinţific şi Programul socialist, o analiză a societăţii româneşti care susţinea formarea unui partid socialist românesc şi o serie de revendicări democratice de perspectivă (votul universal, libertatea presei, egalitatea femeilor cu bărbaţii).

La 31 martie 1893 a fost fondat Partidul Social – Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR). Din conducere făceau parte Ioan Nădejde, Vasile G. Mortun, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Ioan C. Frimu, Mihail Gheorghiu-Bujor, Christian Racovski, Dimitrie Marinescu, Gheorghe Cristescu şi Ilie Moscovici. Programul adoptat, inspirat din scrierile lui Gherea şi de programul de la Erfurt al social-democraţilor germani, definea rolul PSDMR ca reprezentant al proletariatului român. Principalele direcţii de acţiune ale partidului erau instituirea votului universal, adoptarea unei legislaţii a muncii şi reforma radicală a sistemului agrar în favoarea ţărănimii, organizarea învăţământului gratuit obligatoriu, garantarea dreptului la întrunire, instituirea impozitului progresiv pe venit, descentralizarea şi autonomia comunală. Partidul a adoptat o poziţie moderată, în sensul acceptării cadrului constituţional existent, sub influenţa tripletei aflată la conducerea efectivă: Gherea – Nădejde – Mortun.

La 31 ianuarie 1910 a fost înfiinţat Partidul Social Democrat Român (PSDR), condus de I.C. Frimu, Mihai Gh. Bujor, Christian Racovski, Dimitrie Marinescu şi Constantin Vasilescu. Un rol important continuă să îl joace Dobrogeanu-Gherea, a cărui lucrare, Neoiobagia a avut o influenţă importantă asupra orientării partidului. Legăturile cu alte partide social-democrate au fost întărite prin participarea la Congresele Internaţionalei a II-a de la Basel (1912) şi Copenhaga (1913), unde au fost adoptate rezoluţii pacifiste.

Social-democraţia românească în perioada interbelică

Congres-al-PSD-1930-de-inserat-mai-pe-la-inceput-inainte-de-titlul-acela-cu-PSD-dupa-1989PSDR a salutat Marea Unire din 1918, solicitând democratizarea ţării şi transformarea ei într-o societate socialistă. În decembrie 1918, PSDR şi-a schimbat denumirea în Partidul Socialist, dar din rândurile sale s-au desprins mai multe facţiuni şi grupuri disidente.

Congresul din 7 mai 1927 a hotărât centralizarea întregii mişcări socialiste prin constituirea Partidului Social-Democrat (PSD), iar printre membrii săi se numărau George Grigorovici, Constantin-Titel Petrescu, Ilie Moscovici, Serban Voinea, Iosif Jumanca, Ioan Flueraş, Ştefan Voitec, Lotar Rădăceanu, Theodor Iordănescu, Ion Pas.

Social-democraţia după 1989

După Revoluţia din 1989, perioada de tranziţie de la comunism la democraţie a fost gestionată, în mare parte, de partide cu vocaţie social-democrată. Din punct de vedere cronologic, primul partid social-democrat apărut pe scena politică românească după căderea vechiului regim a fost Partidului Social Democrat Român (17 ianuarie 1990). PSDR s-a declarat continuator al social-democraţiei româneşti interbelice. Beneficiind de legitimitate istorică, PSDR nu a reuşit, însă, să obţină şi o legitimitate electorală aptă de a-l face să exercite o influenţă semnificativă asupra actului de guvernare. După o alianţă temporară cu CDR, PSDR s-a aliat cu PD în 1995 în vederea participării la alegerile parlamentare din 1996. Noua alianţă, Uniunea Social Democrată a participat la guvernare în cadrul coaliţiei CDR-USD-UDMR, dar existenţa sa a fost de scurtă durată, până în 1999.

La 6 februarie 1990 s-a înscris în registrul partidelor politice Frontul Salvarii Nationale, rezultat al transformării FSN din organ provizoriu al puterii de stat în mişcare populară. În aprilie 1990 a avut loc prima Conferinţă Naţională a FSN, care l-a ales în funcţia de preşedinte pe Ion Iliescu. Deşi a câştigat alegerile din 20 mai 1990, FSN era în pragul destrămării. Convenţia Naţională a FSN din 16-17 martie 1991 a fost momentul primei încercări de aşezare pe baze doctrinare a partidului. Potrivit moţiunii „Un viitor pentru România”, FSN era definit ca un „partid de centru stânga care se inspira din valorile social-democraţiei moderne europene”.

La alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992 FDSN, proaspăt înfiinţat după sciziunea FSN, a obţinut primul loc, iar Ion Iliescu a devenit preşedintele României cu 61,5% din voturi.

La un an de la constituire, FDSN şi-a reafirmat orientarea social-democrată, cu prilejul Conferinţei Naţionale din 9-10 iulie 1993, când şi-a schimbat denumirea în Partidul Democraţiei Sociale din România.

Între anii 1996-2000, PDSR s-a aflat în opoziţie, perioadă în care a acumulat o experienţă extrem de importantă şi şi-a construit în mod realist şi pragmatic strategia pentru a reveni la putere.

b021121ca20th November 2002 NATO Summit Meeting in Prague, Czech Republic North Atlantic Council Meeting at the level of Heads of State and Government. North Atlantic Council Meeting with Invitees at the level of Heads of State and Government. - President Ion Iliescu of Romania.

b021121ca20th November 2002
NATO Summit Meeting in Prague, Czech Republic
North Atlantic Council Meeting at the level of Heads of State and Government.
North Atlantic Council Meeting with Invitees at the level of Heads of State and Government.
– President Ion Iliescu of Romania.

În anul 2000, PDSR împreună cu PSDR şi PUR, partid de orientare social-liberală, au constituit Polul Democraţiei Sociale din România (7 septembrie 2000). Acest bloc electoral a câştigat alegerile legislative din noiembrie 2000. Una dintre clauzele contractului politic dintre PDSR si PSDR a fost prevederea potrivit căreia, după alegeri, se va realiza fuziunea dintre cele două partide social democrate. Astfel, în 16 iunie 2001 pe scena politică are loc o importantă clarificare a zonei de centru-stânga, prin constituirea Partidului Social Democrat, rezultat din unificarea celor două partide.

La Congresul de constituire a PSD, Adrian Năstase a afirmat voinţa politică a noii formaţiuni de a reprezenta social-democraţia modernă, dinamică, racordată la problemele şi priorităţile actualităţii. Preocuparea pentru conexarea doctrinară a PSD la noile realităţi a determinat apariţia în 2002 a documentului „Spre normalitate – o viziune social-democrată modernă privind viitorul României”, material care propune principalele direcţii de acţiune ale perioadei post- tranziţie. La reuniunea de la Snagov din februarie 2003, preşedintele PSD, Adrian Nastase a afirmat că se consacră astfel refacerea unităţii social-democrate pe baze ideologice clare şi neconflictuale, precum şi concilierea dintre tradiţia şi modernitatea stângii democrate românești”

Procesul de unificare şi modernizare a stângii democrate româneşti a favorizat apropierea PSD de structurile social-democrate internaţionale – Internaţionala Socialistă şi Partidul Socialiştilor Europeni.

În iunie 2005 PSD a devenit membru cu drepturi depline în cadrul Partidului Socialiştilor Europeni. PSD a dezvoltat relaţii consistente de colaborare cu partidele social-democrate europene, semnificative în acest sens fiind reuniunile grupurilor parlamentare de lucru româno – germane (PSD-SPD). PSD a semnat acorduri de cooperare şi parteneriat cu partide membre ale familiei social-democrate, având o agendă consistentă de întâlniri bilaterale cu conducerile principalelor formaţiuni ale Internaţionalei Socialiste.

WASHINGTON, SUA: Intrevederea premierului Romaniei, Adrian Nastase (stg.) cu presedintele S.U.A., George W. Bush (dr.), 21 iulie 2004. "STIRE PE FLUX" ROMPRES Foto/ Artur MUSTATA

WASHINGTON, SUA: Intrevederea premierului Romaniei, Adrian Nastase (stg.) cu presedintele S.U.A., George W. Bush (dr.), 21 iulie 2004. „STIRE PE FLUX” ROMPRES Foto/ Artur MUSTATA

Perioada 2000-2004 a fost extrem de importantă pentru afirmarea şi consolidarea PSD ca unic reprezentant al social-democraţiei în România, atât din punct de vedere instituţional, cât şi ideologic.

La Congresul din 21 aprilie 2005 Mircea Geoană a devenit preşedinte al PSD. În 2005 a fost lansat un manifest al PSD, sub titlul “România europeană – România solidarităţii sociale”. Documentul reprezintă un pas important către racordarea doctrinară a PSD la realităţile interne şi europene. La 10 decembrie 2006 a avut loc un Congres Extraordinar al PSD, care l-a reconfirmat pe Mircea Geoană în fruntea PSD, iar Ion Iliescu a devenit Preşedinte de Onoare, în semn de respect şi apreciere a rolului şi contribuţiei acestuia la promovarea idealurilor şi valorilor social-democrate.

La Congresul PSD din 20 februarie 2010 preşedinte al PSD a devenit Victor Ponta, acesta asumându-şi obiectivul de a nu repeta greşelile din istoria recentă a partidului. În fiecare an, direcția politică a PSD a fost validată în cadrul Congreselor PSD.
În 2010, a fost lansat programul PSD – România corectă – care a inspirat multe din propunerile făcute de PSD pentru programele sectoriale lansate de USL.

Pe data de 5 februarie 2011, Victor Ponta, Crin Antonescu și Daniel Constantin semnează protocolul de constituire a Uniunii Social-Liberale (USL), iar pe 1 septembrie Tribunalul București admite acțiunea de înregistrare a alianței politice dintre PSD și ACD, denumită Uniunea Social Liberală (USL).

În martie 2011, PSD a fost alături de sindicaliștii care au protestat împotriva modificărilor la Codul Muncii. De asemenea, în octombrie 2011, liderii USL au fost alături de cei 70.000 de protestatari care au susținut ”Moțiunea populară”, semnată de 2,2 milioane de români.

PSD a creat în ultimii ani o foarte bună relație cu liderii socialiști din Europa: Serghei Stanisev, Hannes Swoboda,  Martin Schulz sau George Papandreou. Pentru prima dată, în România a avut loc o acțiune a PES de amploare – reuniunea grupului europarlamentarilor S&D, în vara anului 2012.

Presedintele PSD s-a întâlnit, în calitate de lider al partidului, cu socialiști din: Franța, Italia, Danemarca, Spania, Polonia, Grecia, Ungaria, Republica Moldova, Serbia.

Congres-PSD-07.04.2012-poza-de-inserat-spre-sfarsitul-textului-de-la-istoric-acolo-unde-se-vorbeste-de-PontaÎn România au venit, în mai multe rânduri, liderii cei mai importanți ai PES: Serghei Stanisev, Hannes Swoboda, Phillip Cordery, Martin Schulz.
Victor Ponta, președintele PSD, deține funcția de prim-ministru în guvernul Uniunii Social-Liberale începând cu luna mai 2012, în urma aprobării de către Parlament a programului de guvernare. Noul cabinet, susţinut de voturile majorităţii parlamentarilor survine după ce Uniunea a reuşit să sprijine cu succes o moţiune de cenzură împotriva cabinetului de dreapta.

Uniunea Social-Liberală, din care face PSD, a câștigat atât alegerile locale şi generale din cursul anului 2012. La alegerile generale Uniunea Social-Liberală a obținut peste 60% din voturile cetățenilor. După alegerile generale din 9 decembrie 2012, Uniunea Social Liberală a format noul guvern.